“Intr-o ultima dimineata de martie am plecat pe un rasarit superb catre Vadu, fix pe Autostrada Soarelui, of course. Am dat intai o tura pe la Medgidia, sa luam cele mai bune gozleme si suberek care exista pe lumea asta de la patiseria Patien.

Apoi am dat o geana pe la Tibrinu, unde lacul si stuful forfoteau de viata. Stufarici, pupeze, califari rosii, pietrari suri si rasariteni, ciocarlii de camp si cate si mai cate.

Dobrogea are un farmec aparte, pe care il simti oriunde, fie ca esti intr-un sat izolat, intr-o cariera parasita, ori pe dunele de pe Grindul Chituc. Pur si simplu e frumoasa si salbatica, nu mai spun de fauna si flora, ca o sa tot pun poze si impresii de aici, tineti aproape.

Continuand, am ajuns la Constanta, unde ne-am si cazat, apoi am trecut pe la Statiunea Biologica Marina Prof. Dr. Ioan Borcea, unde se intampla multe lucruri faine.

Bineinteles ca am dat o tura obligatorie si pe lacul Techirghiol, unde nu se poate sa nu gasesti ceva miscare oricand ai veni, dar mai ales primavera cand limicolele umplu malurile, iar in larg poti vedea califari, ciocintorsi, corcodei  si multe altele, printre care si flamingo.

Intr-un final am ajuns si la Vadu, unde capul iti face ca un girofar. De ce? Pentru ca zboara pasari in toate directiile si oriunde te-ai uita e ceva de vazut. Inclusiv adorabilii popandai, ori testoase de uscat dobrogene, ba chiar si sacali.

Dupa ce ne-am luat doza de Dobrogea, am revenit acasa exact asa cum plecasem, cu soarele in fata, de data asta apunand epic.”

#stay wild!